Titlul complet: Privirea Euridicei. Eseu despre lirica feminină din Basarabia. Anii ’20-’30

Anul apariției: 2007

Academia de Științe a Moldovei, tipar: „Elan Poligraf”, Chișinău

Format 170 x 240 mm

220 pagini

ISBN 978-9975-66-018-1

Dan Mănucă

Critic literar, profesor universitar, Iași

După câte cunosc, ne aflăm în fata celui mai cuprinzător demers referitor la lirica Magdei Isanos întreprins până acum. Exegeta a recurs la analize amănunţite, fundamentate pe concepte teoretice, în general, unanim acceptate, dar pe care, din fericire, nu le invocă prea des, preferând, mai degrabă, să le aplice textului. Caută ceea ce au fot numite cândva metafore obsedante, este atrasă si de poetica elementelor, de jocurile simbolurilor. Depistează prezentele pădurii, copacului, muntelui, grădinii, câmpiei, florilor, râului, lacului s.a.m.d. si depăşeşte simpla înregistrare prin încercarea de a pătrunde dincolo de aparentele statisticii. Grădina ar fi «un paradis» adamic, moartea ar fi «o stare de beatitudine» de aceeaşi sorginte, copilăria ar fi «un spaţiu-matrice», apa si oglinda «au menirea să creeze o stare de incertitudine si să înlesnească transferul eu-lui în lumea de dincolo».

Destine frânte (II, III), în revista „Convorbiri literare”, Iaşi, nr. februarie-martie, 2009; Literatura feminină, în volumul „Literatură, identitate şi regionalism”, Princeps Edit, Iaşi, 2012, p. 164-167.

Grigore Chiper

Critic literar, conferențiar universitar, Chișinău

Aliona Grati îşi asumă rolul de a restitui tabloul liricii feminine într-o epocă extrem de prolifică a literelor româneşti şi basarabene. Volumul poartă un titlu simbolic, trimiţând la reversul mitului lui Orfeu. Prefaţa se ocupă şi de câteva explicitări în ce priveşte acest titlu pe cât de sugestiv, pe atât de încifrat. (…) Acest desant de poete şi prozatoare a fost heteroclit ca expresie şi inegal ca valoare, dar pentru toate este comun faptul că au reuşit să creeze un background solid. În finalul volumului, Aliona Grati constată, pe bună dreptate, că fără activitatea autoarelor din această perioadă nu ar fi fost posibilă «reeditarea modernismului interbelic din anii ’60-’80».

Lirica feminină sub lupă, în revista „Contrafort”, 2008, nr. 6.

Adrian Dinu Rachieru

Critic literar, professor, doctor în sociologie

Dacă supraproducţia lirică a segmentului interbelic, conectată la un imaginar edenic, se revărsa într-o Arcadie sămănătoristă (cum nota Al. Burlacu), se cuvine imediat să remarcăm, pe urmele altora, desigur, decalajul „enorm” dintre ardoarea etică a protagoniştilor şi precaritatea estetică a producţiunilor, manevrând un limbaj rudimentar, sincer, colorat emoţional, negreşit. De fapt eclectismul ar defini perioada în discuţie, intersectată şi fecundată de varii curente, învolburând şi scrisul feminin. Cum pe atunci nu se manifestau, virulent, feminismul radical, studiile de gen, machismul, scriitura lesbiană, homosexuală etc. şi cum nu putea fi invocată probator experienţa de gen, „funcţiona” (inclusiv valorizator) gheto-ul sexului. Or, stereotipiile sexiste circulă, cu putere dominatoare încă. Spre deosebire de feminism (care, ca ideologie, este esenţialmente plural, derivat din experienţă şi dorind, ieşind din pasivism şi resemnare, a stopa opresiunea masculină), studiile de gen evidenţiază zgomotos că diferenţa este un produs social. Concept relaţional, aşadar, developând asimetriile şi ierarhiile (încetăţenite, dinamitate), genul – o categorie binară, de fapt – probează „cantitatea” de masculinitate/feminitate „descoperită” într-o persoană (cf. Ann Stoller). Nici imaginarul feminin nu lucrează, se ştie, fără impurităţi. Vrem a spune că nu există sexe pure, că întâlnim o poezie „efeminată” (scrisă de bărbaţi) după cum masculinizarea, prin infuzia mesajului viril e de aflat, în procente variabile, fireşte, şi în lirica feminină. Dar psihocritica, îmbrăţişând cu fervoare disocierile le transformă în „metafore obsedante”, vorba lui Ch. Mauron. Oferindu-ne o doctă plimbare prin hăţişurile acestor interminabile dezbateri, Aliona Grati ne reaminteşte că arhetipologia manevrează feminitatea şi masculinitatea (animus/anima) ca modele culturale. Şi că, respectând viziunea tradiţională, din perspectivă hormonală (nu structurală) există, inevitabil, o scriitură a femeilor, cu un evident specific. Tradiţia misoginiei, excesul de autoritate, falocraţia au trezit, în replică, tentaţii puriste; iar valorificarea spiritualităţii feminine cunoaşte, deseori, o „insistenţă virilă” şi apasă pe conştientizarea diferenţelor. Abordarea gender nu mizează însă pe apartenenţa biologică, ci pe acest concept văzut ca un construct socio-cultural, deschizând calea recuperării omului total, înţelegând că sexele sunt complementare. Şi se pot re-găsi. Omul, spunea un filosof, nu este Adam; el este Adam şi Eva. Adevărat, în „jocul postmodern de inventare a eului” amestecul sexelor pare facil, stimulând o identitate monden-mobilă, multiplă, departe de fixitatea cerută de alte vremi.

   Chiar dacă Ana Blandiana ne asigura că „poezie feminină nu există” şi că adevărata distincţie, axiologic vorbind, e între poezie şi nonpoezie, evantaiul imaginarului feminin se răsfrânge scriptural, dincolo de convenţii, colorându-se temperamental. Există, neîndoios, un cifru specific al feminităţii. Aliona Grati ne atrage atenţia că mulţi bărbaţi (iluştri ori ba) au eşuat în tentativa de a descoperi „tainiţele sufletului feminin”. Această şansă rămâne, suntem preveniţi, la îndemâna femeilor-autoare a căror sensibilitate poate marca, inconfundabil, textul literar prin mesaj, structură, stil. Adică, finalmente, printr-o viziune specifică. Părăsind însă dulcegăriile şi intimismul lejer, pelteaua sentimentaloidă ca pecete definitorie. Mai ales că perifericul statut al liricii feminine, exploatat – lungă vreme – prin şirul conotativ al „eternului feminin” (abstras din real) a suportat, în ultimele decenii, asalturile deconstructivismului şi insurecţia lirică a valului optzecist. Dacă vorbim însă de „consacrarea feminităţii” în Basarabia anilor ’20-’30 (cum îşi propune d-na Grati, contextualizând cu ochi sociologic peisajul liric), ne reîntoarcem în etapa promisiunilor, descifrând acele „frumoase posibilităţi” şi latenţe, abia înfiripând o tradiţie. Dincolo de stereotipuri tematice şi configuraţii specifice, există un sentimentalism de fond al literaturii basarabene (idilism naiv, romantism dulceag, otrava nostalgiei, mioritism, orizont închis, regionalism cultural etc.) hrănind, paradoxal, eroismul rezistenţei, cum nota M. Cimpoi în a sa Istorie deschisă... Segmentul interbelic impune prin invazia femeilor-poete (peste douăzeci, conform listei d-nei Grati), implicit prin anvergura scrisului feminin, ilustrat prin eforturile literare ale basarabencelor şi, desigur, a volumelor publicate. Cercetând background-ul acestei „explozii”, configuraţia socio-culturală a epocii, cu rol modelator, propunându-ne un excurs savant (aşezând sub lupă „fenomenul etern-femininului”), semnatara studiului în discuţie conchide că avem de-a face cu o poezie de tranziţie, pregătind saltul de la convenţia tradiţionalistă la cea reformatoare. Edificând, aşadar, premisele unei mitopo(i)eticităţi feminine care, prin estetism şi intelectualizare, se va lepăda de blamatul „romantism feminin”: o poezie de pension ori de confort domestic, izbucnită din nevoi confesive pe coarda emotivităţii şi erotismului, de o „legănare visătoare” (ar fi zis G. Călinescu), sfârşind, prin limbajul siropos, într-un naufragiu estetic. Trebuie însă imediat să mai observăm că multe nume (dintre cele care au stârnit interesul exegetei) nu s-au bucurat de longevitate. Sub spectrul tragismului, spectacolul existenţial desfăşoară virtualităţi retezate; e vorba de vieţi prematur frânte şi destine neîmplinite (Magda Isanos, Olga Vrabie, Lotis Dolënga).

Magda Isanos şi „Cântecul vieţii”, portal internet „Nord Litera”, 25 martie, 2009.

Alexandru Cistelecan

Critic literar, profesor universitar, Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mure

Dacă nu ei, cu siguranţă va fi crezut că altora subiectul le va părea cam anormal, de nu exotic eminent. Căci altminteri nu văd de ce-a trebuit să-şi facă Aliona Grati atâta curaj introductiv pentru a vorbi despre poetesele basarabene din anii’20-’30 ai veacului trecut (în Privirea Euridicei. Lirica feminină din Basarabia. Anii ’20-’30, Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 2007); de ce, adică, ăsta n-ar fi fost un subiect la fel de legitim ca oricare altul?! Dar uite că n-a bănuit rău de vreme ce până şi cronica gentilă a lui Grigore Chiper (din Contrafort, nr. 6/2008) insinuează – e drept că-n pozitiv – un fel de ezitare tradusă în concesie: „cred – zice el – că poate fi adoptată şi o astfel de optică în cercetarea fenomenului literar, dar care nu poate avea o semnificaţie şi un impact mai mari decât o analiză tematică sau generaţionistă”. Devine că astea sunt, oarecum de la sine, lucruri de impact mic şi semnificaţie măruntă, indiferent de ce-ar face exegetul cu ele. După mine, ca să-l îngân pe Chiper, mai multe depind de exeget decât de subiect şi de perspectiva abordării. Iar ca exeget Aliona se poartă bine: e scrupuloasă, e analitică, e dreaptă la judecăţi, poate chiar severă, deschisă tuturor căilor interpretative (de „deschidere hermeneutică” vorbeşte şi Dan Mănucă în Convorbiri literare, nr. 3, 4/2009) utile propriului demers şi cu o privire critică generală care nu privilegiază fenomenul cercetat, ci doar îl aşează unde trebuie şi în relaţiile care se cuvin. Dar cu ceva conştiinţă vinovată a început Aliona. Şi chiar şi cei mai amici comentatori au ţinut să marcheze oarece culpă de interes. Iată, bunăoară, cât de tandru o mustră Adrian Dinu Rachieru (într-o cronică amplă, ce cuprinde un inventar complet al cărţii – ceea ce ne scuteşte de multe) în Bucovina literară (nr. 8-9/2009 şi urm.): „i-am putea reproşa, în surdină, amicalmente, interesul pentru aceşti autori minori”. Desigur, de ce nu?! Dar de ce da?! Aliona Grati ţine să repare ceva nedreptăţi – măcar de cunoaştere, dacă nu de interpretare şi evaluare – şi să readucă în memorie un segment literar ca şi rejectat. Peste bietele poetese basarabene istoria – şi cea literară – a trecut cu tăvălugul; ele (cu o excepţie) nu mai apar nici în dicţionare, darmite în dezbateri. La cei mari nedreptăţile se îndreaptă cumva de la sine; pentru cei mici e nevoie de iniţiativă şi de scrupul istoric.

Aliona Grati, Privirea Euridicei. Lirica Feminina din Basarabia. Anii 20-30, Institutul de Filologie al AŞM, 2007, în revista „Studia Universitatis „Petru Maior”, Philologia”, V. 9, Târgu-Mureş, 2010, p. 329-332.

Adrian Marin

Scriitor

E o bucurie să constaţi că există şi eforturi exegetice ce au în vedere o zonă uitată a lirismului, cea feminină, aici fiind vorba despre o abordare în exclusivitate a poetelor spaţiului basarabean (Magda Isanos, Olga Vrabie, Liuba Dimitriu, Lotis Dolёnga, Olga Cruşevan-Florescu, Corina Constantinescu, Ecaterina Cavarnali ş.a.). Aliona Grati, universitară de la Chişinău, îşi construieşte acest volum împrejurul unui mai vechi studiu o altă suită de exegeze originale ale poeziei basarabene de coloraţie feminină. Scrisă într-un stil universitar un pic ardent, cartea, trebuie să recunoaştem, explorează o arie atât devastă a teoriilor interpretative (psihocritică, deconstructuvism, mitanaliză, psihanaliză, imagologie bachelardiană etc.) încât nu ştii întotdeauna cu siguranţă ce pistă interpretativă urmează autoarea. Oricum, în acest binevenit demers este vizibilă intenţia autoarei de a recupera, sub aspect academic, ceea ce nu s-a făcut de decenii peste Prut.

Privirea Euridicei. Eseu despre lirica feminină din Basarabia. Anii ’20-’30, Academia de Ştiinţe a Moldovei, 2007, p.220, în revista de cultură „Timpul”, Iaşi, nr. 12, 2008, p. 7.

Cronici:

Grigore Chiper,  Lirica feminină interbelică sub lupă, în revista de cultură „Contrafort”, Chişinău, 2008, nr. 6, p. 5.

Adrian Marin, Privirea Euridicei. Eseu despre lirica feminină din Basarabia. Anii ’20-’30, Academia de Ştiinţe a Moldovei, 2007, p. 220, în revista de cultură „Timpul”,  Iaşi, nr. 12, 2008, p. 7.

Adrian Dinu Rachieru, Interbelicul basarabean şi poezia „de tranziţie” (voci feminine) , în revista „Bucovina literară”, Suceava, 2009, nr. 5-6; în „Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară”, Chişinău a Institutului de Filologie aş Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2008, nr. 3-4.

Dan Mănucă, Destine frânte (II, III), în revista „Convorbiri literare”, Iaşi, nr. februarie-martie, 2009.

Adrian Dinu Rachieru, Magda Isanos şi „Cântecul vieţii”, portal internet „Nord Litera”, 25 martie, 2009.

Alexandru Cistelecan, Aliona Grati, Privirea Euridicei. Lirica Feminina din Basarabia. Anii 20-30, Institutul de Filologie al AŞM, 2007, în revista „Studia Universitatis „Petru Maior”, Philologia”, V. 9, Târgu-Mureş, 2010, p. 329-332.

Alexandru Cistelecan, La sfilata delle donne moldave, în revista de cultură „Familia”, Oradea, 2010, nr. 2, p.15-19.

Dan Mănucă, Literatura feminină, în volumul Literatură, identitate şi regionalism, Princeps Edit, Iaşi, 2012, p. 164-167.
ISBN: 978-606-180-1.