Titlul complet: Romanul ca lume postbabelică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie şi carnavalesc

Anul apariției: 2009

Editura Gunivas, Chișinău

Format 145 x 210 mm

252 pagini

Copertă broșată

ISBN 978-9975-908-89-4

 

pdf

Alexandru Burlacu

Istoric și critic literar, profesor universitar, doctor habilitat în filologie

Cu foarte rare excepţii, romanul şi astăzi rămâne a fi interpretat nu ca un ansamblu de voci, de stiluri, ideologii aflate în dialog, ci este examinat unilateral, monologic, adică dintr-un punct de vedere privilegiat (fie acesta al naratorului omniscient şi omniprezent, fie al unui protagonist). Aliona Grati revine în forţă la „teologia dialogică” a lui Martin Buber şi dialogistica lui Mihail Bahtin, asimilând creator şi ideile lansate de Julia Kristeva, Roland Barthes, Tzvetan Todorov, Gérard Genette şi de „noii bahtinieni” americani: Michel Holquist, Gardner, Malcolm V. Jones, Robert L. Belknap, David Bohm etc., fără a face abstracţie şi de cercetările actuale ale bahtinologilor ruşi: V.C. Bibler, T.F. Plehanova etc. Ea fundamentează un model hermeneutic nuanţat şi bine articulat, structura dialogică a romanului e concepută la diferite straturi şi paliere, iar polifonia e ilustrată nu doar prin cuvântul bivoc, construcţia hibridă sau plurilingvism, cum s-a procedat rar de tot şi foarte timid în critica românească. Adevărul axiomatic – problema centrală a teoriei prozei este cuvântul bivoc – (tot aşa cum în teoria poeziei e simbolul) stă la baza demersului exegetic cu ample şi profunde contextualizări sau intertextualizări. Cuvântul bivoc e trecut uneori prin aparatul Röntgen, alteori e pus la cântar şi decelat în intuirea unui cronotop rabelaisian, spre exemplu, la un Paul Goma (un argument foarte serios în polemica privind scrisul acestui, vorba lui Eugen Ionesco, „Soljeniţân român”).

Aliona Grati şi dialogistica romanului basarabean, în revista de cultură „Contrafort”, 2009, nr. 11-12.

Liviu Antonesei

Scriitor, profesor universitar, doctor în sociologie, Iași

În opinia mea, este una din cele mai bune cărţi de teorie literară – dar cu excelente analize ilustrative, complementare – din câte am citit în ultimele vreo două decenii, apărute în limba română, oriunde în lume. Dar care poate dialoga fără complexe cu lucrări apărute în sumedenie de alte limbi şi culturi. Este o carte de construcţie şi de erudiţie, poate iniţial o teză de doctorat, dar care nu are nimic «doctoral», nimic uscat, fiind, din contra excelent scrisă, într-o limbă română mult mai plastică decât ţi-ai putea imagina că o permit conceptele riguroase şi teoriile. Mi se pare foarte interesant cum autoarea pune la contribuţie sumedenie de surse, adesea foarte diferite, de la Martin Buber la Heidegger, de la Bahtin la Paul Ricoeur şi de la Gadamer la Barthes, Todorov şi Kristeva, pentru a contura, în prima parte, „paradigma dialogică a ştiinţei literaturii, iar în cea de-a doua, diversele nivele ale dialogismului în roman, de la cel stilistic la cele legate de viziune, ideologie, intertextualitate şi interculturalitate. Dacă primele două părţi sunt excelente probe ale capacităţii de teoretizare ale autoarei, ultima parte face dovada capacităţilor sale analitice. Nu cunosc, desigur, proza basarabeană în întregul său – nici cea istorică, nici cea contemporană, însă autoarea mă convinge că cele patru romane supuse analizei – Din calidor de Paul Goma, Spune-mi Gioni! de Aureliu Busuioc, Schimbarea din strajă de Vitalie Ciobanu şi Gesturi de Galaicu-Păun reprezintă cele patru modele viabile ale prozei de dincolo de Prut. Nu aş încheia fără să semnalez că asimilarea limbii ruse îi asigură autoarei accesul la o literatură critică puţin accesibilă cititorului român – şi nu mă refer doar la Bahtin şi post-bahtinieni, ci la un întreg continent de lecturi filosofice, istorice, filosofice, stilistice etc.

Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie şi carnavalesc, în revista de cultură „Timpul”, Iaşi, 2010, nr. 138.

Lilia Porubin

Doctor în filologie, Chișinău

Popularitatea şi anvergura pe care poetica lui Mihail Bahtin a căpătat-o în a doua jumătate a secolului trecut pe toate meridianele lumii este, incontestabil, spectaculoasă. Mărturie elocventă ne sta Baza de date privind bibliografia lucrărilor despre Bahtin a unui Centru de bahtinologie (The Baktine Centre) din Marea Britanie, condus de profesorul David Shepherd (www.shef.ac.uk.bakhtin). Dialogismul ca grilă interpretativă capătă tot mai mult teren nu numai la analiza romanului, aşa cum a preconizat teoreticianul rus; aceasta a devenit de mult timp o poartă de intrare în universul semantic al unor creaţii poetice.

Scrisă inteligent, cu vervă, lucrarea Alionei Grati se impune a fi de cea mai bună calitate. Grila analitică propusă ar putea fi aplicată pe segmente mai largi ale literaturii. Concluzionând, cartea Romanul ca lume postBABELică este una a cărei apariţie merită salutată pe potrivă, cu atât mai mult că demersul cercetătoarei de la Institutul de Filologie e unul ambiţios, propunând o viziune inedită asupra literaturii române din Republica Moldova după anii ’90 încoace.

Lilia PORUBIN, Romanul din Republica Moldova. O perspectivă dialogică, în revista de știință „Metaliteratură”, 2009, nr. 5-6.

Grigore Chiper

Critic literar, doctor în filologie, conferențiar universitar

Aliona Grati este autoarea a două cărţi despre lirica feminină interbelică din Basarabia: Magda Isanos. Eseu despre structura imaginarului (2004) şiPrivirea Euridicei. Lirica feminină din Basarabia. Anii ’20-’30 (2007), ambele receptate favorabil de critica literară, inclusiv de cea de strictă specialitate (despre ultima s-a pronunţat şi revista Contrafort la vremea apariţiei cărţii). De data aceasta, autoarea ne surprinde cu un volum despre roman (surpriza este totuşi relativă ţinând cont de numeroasele articole publicate pe această temă): Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie şi carnavalesc (2009). Migrarea rapidă dinspre poezie spre proză denotă disponibilitatea remarcabilă pentru un mai larg spectru literar, ambiţia de a depăşi tiparul de cercetător cantonat într-un gen literar. (...)Exegeza de care ne ocupăm se doreşte a fi nu numai teoretizantă, proteică, încăpătoare – ea însăşi o structură polifonică, – ci şi un ghid prin meandrele romanului. Recomandările nu sunt noi în sine, dar sunt intermediate de concepţia integralistă a dialogismului.Toţi termenii pe care autoarea îi ia în discuţie (unii sunt evidenţiaţi în subtitlul cărţii) rezultă unul din altul aidoma păpuşii ruseşti. Astfel, caracterul dialogic al operei, situat pe mai multe paliere: polifonie (existenţa mai multor „adevăruri” expuse în operă), poliglosie (corul de voci) şi cronotopicitatea sensului (posibilitatea dialogului situat la distanţă în timp şi spaţiu datorită convergenţei semantice), este dovedit şi pe material romanesc basarabean.

Radiografii ale romanelor postsovietice în spectrul dialogic, în revista „Contrafort”, nr. 9-10 (191-192), 2010, p. 5.

Adrian Dinu Rachieru

Critic literar, professor, doctor în sociologie

Propunându-şi a detecta, cu minuţie analitică şi blindaj teoretizant, Structuri-le dialogice în romanul românesc din secolul al XX-lea, periplul Alionei Grati, cadru universitar la Chişinău, rod al unui efort documentaristic sisific, reuşeşte performanţa de a propune interesante conexiuni, cercetând în rama paradigmei dialogice romanul românesc (interbelic şi «postbabelic») dar şi romanul basarabean, prin câteva nume de referinţă, sfidând, în pofida decalajelor, prin experimente literare polemice, monologismul ideologic. Or, arhitectonica romanului românesc dobândeşte de-a lungul veacului trecut un „caracter tot mai perspectivat” (demonstrează temeinic autoarea), vădind, odată cu multiplicarea modelelor ontologice, polifonism şi interactivism. Evident, d-na Grati desfăşoară o argumentaţie strânsă, pornind de la teoria bahtiniană şi întocmind, scrupulos, un «dosar al recepţiei». Afirmând, întemeiat, că structura şi poetica romanului (un gen proteic, dominant) sunt supuse unor «reformulări permanente» (atât în sensul rafinamentului estetic cât şi al experimentului formal), autoarea invocă, de pe baricadele criticii dialogice (a bahtinologiei, cu deosebire), transpunerea literară a dialogismului şi modul în care modelul dialogic «funcţionează» pe teren românesc.

Paradigma dialogică şi „cronotopul postbabelic”, în revista „Tribuna”, nr. 245, 16-30 noiembrie 2012, Cluj-Napoca, p. 24-25.

Dana Sala

Doctor în filologie, conferențiar universitar la Universitatea din Oradea

Citind cartea Alionei Grati ai sentimentul că există o libertate totală a scrisului autoarei, excursul critic fiind mai degrabă o călătorie spre rostul comunicării în descoperirea de sine şi a celuilalt decât o pedantă demonstraţie ştiinţifică. Această libertate, asumată în genere ca un atu firesc de critica eseistică, este foarte rară în cazul cărţilor despre literatură care explorează un model pe care îl aplică. O carte atât de exigent aplecată asupra bibliografiei, cunoscătoare în amănunt a surselor citate, având un caracter cu adevărat ştiinţific, propriu muncii de cercetare, ar putea să treacă drept un gen arid al criticii, pentru că aşa ne-au obişnuit numeroasele studii publicate de autori ocazionali, în care teoria nu are nimic în comun cu operele luate ca obiect al cercetării. Romanul ca lume postBABELică repune critica academică în drepturile sale, instituind un model al combinaţiei ideale între ideile sclipitoare şi minuţiozitatea care presupune un alt tip de efort. Sesizăm enorma diferenţă între critica liberă, aşa cum o practică Aliona Grati, în care modelul viu, asimilat interior, devine el însuşi generator de noi structuri organice, şi toate acele studii care fac aşa-zisă muncă de cercetare, asfixiate de modelul teoretic pe care şi l-au propus, folosindu-se de model la modul mimetic şi nu organic.

Noua critică a Moldovei şi proba maturităţii, în volumul „Cultură – identitate – globalizare”, Editura Universităţii din Oradea, 2011, p.183-186.

Cronici:

Alexandru Burlacu, Aliona Grati şi diologistica romanului basarabean, în revista „Contrafort”, 2009, nr. 11-1.;

Lilia Porubin, Romanul din Republica Moldova. O perspectivă dialogică, în revista „Metaliteratură”, 2009, nr. 5-6 (22).

Adrian Dinu Rachieru, Paradigma dialogică şi „cronotopul postbabelic“ (Aliona Grati), în revista „Dacia literară”, Iaşi, nr. 5 (92), anul XXI (serie nouă), septembrie 2010, p. 93-96.

Grigore Chiper, Radiografii ale romanelor postsovietice în spectrul dialogic, în revista „Contrafort”, nr. 9-10 (191-192), 2010, p. 5.

Elena Prus, Proiecţiile dialogismului în cercetarea autohtonă. În: revista „Intertext”, nr. 3-4, 2010, p.183-186.

Dana Sala, Noua critică a Moldovei şi proba maturităţii, în vol. Cultură – identitate – globalizare, Editura Universităţii din Oradea, 2011, p.183-186.