Titlul complet: Vladimir Beşleagă: cronotopul zborului frânt (carte cu caracter didactic pentru elevi, studenți și profesori)

Anul apariției: 2013

Colecţia „Cartea care te salvează”

Editura Arc, Chișinău

Format: 160 x 240 mm

102 pagini

Coeprtă broșată

ISBN 978-9975-61-659-1

 

Cuprinsul cărţii

Necesitatea de a scrie altfel

Profilul scriitorului

„De ce scriu? În ce cred?”

Zbor frânt. Destinul supus sfâşierii

Contingenţele unei geneze

Rezumatul

Perspective de interpretare

Panoplia de sensuri şi simboluri

Copilul faţă în faţă cu războiul

Expresia unei mari dureri

Viziunea artistică asupra lumii

Simbolul celor două maluri

Parabola înstrăinării

Tragedia lumii în ruptură

Problematica cognitivă, aventura cunoaşterii

Romanul condiţiei umane. Subversiunea răzvrătitului

Timpul şi spaţiul în roman. Cronotopul zborului frânt

Punctul de vedere. Focalizarea naraţiunii

Forţa stilului

Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaşterii de sine. „Poem tragic” despre Destinul orb

Anevoioasa cale spre publicare a unei cărţi de excepţie

Organizarea compoziţională. Realitatea celor patru „oglinzi”

Structură şi semnificaţii. Niveluri de lectură

În malaxorul Puterii

Tema alienării

„Nervul rupt”. Povestea unei conştiinţe sfâşiate

Tema cunoaşterii de sine. Dedublări, voci narative, măşti

Viziunea existenţială. Labirintul

Mituri şi simboluri

Destinul orb. Revolta metafizică

Hidoşii grotescului. Bizarii carnavalului

Tehnica narativă; „Fraza caracatiţă” şi implicaţiile ei

Nepotul (Acasă) – evoluţia unui roman ciopârţit de cenzură

Sânge pe zăpadă, Cumplite vremi – condiţia omului de cultură aflat „sub vremi”

Hoţii din apartamente, geografia socială a tranziţiei moldoveneşti

Ţipătul lăstunului: zborul unui poet reprimat

Dosar de receptare critică

Dispozitiv practic: exerciţii

Bibliografie

Aliona Grati

Pentru că a pledat pentru un mesaj şi un limbaj nepopular, Vladimir Beşleagă nu a fost citit cum trebuie în anii ’60-’70. Deşi face parte din elita reprezentativă a prozei noastre actuale, el este încă nevalorificat plenar. Acest studiu se vrea o contribuţie la cunoaşterea operei unui scriitor prolific, dar aproape necunoscut în virtuţile scrisului său, având, totodată, o raţiune declarat didactică. În limitele paginilor prevăzute, ofer modele extinse de analiză şi interpretare critică a celor două cărţi care sunt considerate cele mai importante romane ale scriitorului: Zbor frânt şi Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine. Din motive de claritate a expunerii, disociez între diferitele paliere ale creaţiei: compoziţie, tematică, personaj, poetică şi stilistică. Mi-am impus, pe cât mi-a stat în putere, să menţin un echilibru între interpretarea liberă, deschisă spre creativitatea neîngrădită de metodă, şi sistematizarea didactică a informaţiilor. În acelaşi timp, nu am dorit limitarea interpretării la o singură perspectivă, metodă, şcoală (tematică, sociologică, arhetipală, mitologică, stilistică etc.) şi am găsit de cuviinţă să vin cu sugestii privind variatele instrumente care pot fi utilizate, în cunoştinţă de cauză şi în funcţie de nivelul de studiu. Pentru că am urmărit crearea unui portret compozit, am propus mici sinteze în cazul celorlalte creaţii ale scriitorului, o colecţie de referinţe critice ale celor mai cunoscuţi exegeţi literari, care au reuşit să formuleze idei relevante despre cărţile lui Vladimir Beşleagă.

Cronotopul (gr. cronos „timp”; topos „spaţiu”) este un concept care reprezintă conexiunea esenţială a relaţiilor temporale şi spaţiale, valorificate artistic în opera literară (înţelegând timpul ca a patra dimensiune a spaţiului). Termenul aparţine savantului rus Mihail Bahtin care îl împrumută din fizică, mai exact din teoria relativităţii lui Einstein, pentru a numi procedeul responsabil de crearea structurii particulare a unui univers artistic romanesc. Cronotopul condiţionează forma şi tipul de roman, personajele, subiectul. El constituie centrul de organizare în jurul căruia gravitează evenimentele din istoria romanului. Aici se înnoadă şi deznoadă firele subiectului. Prin intermediul cronotopului viziunea asupra lumii, reflecţiile, atitudinile autorului devin imagini artistice.

Cronotopul este un termen-cheie şi un instrument de analiză al Poeticii istorice a romanului, cu ajutorul căruia sunt identificate marile unităţi ale imaginaţiei romaneşti. Conotopii pot fi reprezentaţi de un castel, un salon, o grădină, un oraş de provincie, drumul cu obstacolele lui etc., toate legate de un anumit timp. Spre exemplu, romanul antic de aventuri şi moravuri sau de dragoste (Etiopicele de Heliodor, Întâmplările Leucippei şi ale lui Clitofon de Achilleus Tatios, Chaireas şi Kallirhoe de Chariton, Ephesiaka de Xenofon din Efes, Dafnis şi Chloe de Longos etc.) creează şi impune cronotopi precum cel al aventurii, al încercării, al întâlnirii; romanul cavaleresc medieval sau curtenesc (Lancelot, Perceval etc. ale lui Chretien de Troyes, Parzival, de Wolfram von Eschenbach) completează romanescul cu cronotopul miraculosului, al hiperbolizării fabulosului; romanul burghez anunţă cronotopul familiei, cel sentimental, epistolar etc. Există însă şi cronotopi ale unor autori celebri. De exemplu, Dante Alighieri elaborează cronotopul „lumii de apoi”; Rabelais – cronotopului omului în armonie cu natura şi societatea rurală; Dostoievski – cronotopul „omului din subterană”; Proust – cronotopul salonului aristocrat; Kafka – cronotopul castelului etc.

Cronotopul lui Vladimir Beşleagă se asociază celor elaboraţi de romanul existenţialist (Jean-Paul Sartre, Mircea Eliade, Augustin Buzura) sau de romanul condiţiei umane (Dostoievski, Albert Camus, Faulkner).

(Din prefață)