Ziua Internațională a Științei pentru Pace și Dezvoltare „Prefer să creez alături de acei frumoși și nebuni outsideri” – ne mărturisește azi cercetătoarea și scriitoarea Aliona Grati

Conform deciziei UNESCO, sărbătoarea profesională a oamenilor de ştiinţă a intrat în calendarul sărbătorilor din 10 noiembrie 2002. Nu întâmplător ea se   numeşte Ziua Internaţională a Ştiinţei pentru Pace şi Dezvoltare. Menirea cercetării  este de a asigura avansarea societății și de a stabili noi căi de comunicare, ca ea să extindă platforma de generare a cunoștințelor și culturii mondiale, demonstrând publicului larg că ştiinţa şi tehnologia formează temelia dezvoltării și chezășia creșterii bunăstării. Potrivit unei decizii de guvern, Ziua Internațională a Științei pentru Pace și Dezvoltare se marchează, la nivel național, din 10 noiembrie 2010. Ea ne demonstrează că cercetătorii şi inovatorii majorității statelor lumii aleg dezvoltarea societăţii bazată pe cunoaştere – ca unică alternativă viabilă în evoluţia lumii moderne.

       Interlocutoarea noastră este dr. hab. în filologie, Aliona GRATI, conferențiar universitar, reprezentantă a domeniului științe umanistice și arte, nu mai puțin important decât științele reale, în prezent activează în Secția Studii și Cercetări a Bibliotecii Municipale „B.P. Hașdeu”din capitală. Dispune de o experienţă de peste douăzeci de ani în domeniul cercetării și managementului științific, soldată cu lucrări de istorie, critică şi teorie literară, cu peste zece monografii, cărţi coordonate şi îngrijite, un dicţionar de Teoria literaturii (550 de pagini), peste 200 de articole ştiinţifice publicate, zeci de participări la conferinţe ştiinţifice şi întruniri culturale. Actualmente, redactează şi coordonează o revistă ştiinţifică, îndrumă doctoranzi, expertizează proiecte de cercetare, participă la evaluarea cadrelor ştiinţifice, ştiinţifico-didactice şi a revistelor de profil. A activat în cadrul Institutului de Filologie al AȘM (director al Centrului de Literatură şi Folclor, director adjunct al IF, secretar ştiinţific al Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare, vicepreşedinte, conducător al Comisiei de Atestare a CNAA).

 

– Stimată dnă Aliona Grati, ce semnificație poartă pentru dvs. Ziua Internaţională a Ştiinţei pentru Pace şi Dezvoltare? În cadrul Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare, regretatul președinte al CNAA, acad. Valeriu Canțer (1955-2017), acorda o atenție deosebită acestei zile, la întrunire analiza de fiecare dată rezultatele excepționale ale laureaților Premiului Nobel, dar și cele semnificative la nivel național. Era o atmosferă de sărbătoare, se bucurau invitații, iar colectivul primea în acea zi și premii.

Comunitatea internațională sub egida UNESCO a decis în 2001 să aleagă o zi în care să celebreze valorile științei. Nu înseamnă că până la această dată guvernele lumii nu conștientizau importanța activității pentru întreaga omenire, astăzi e de neînchipuit viața fără știință. O zi anume în care să se vorbească mai mult despre cercetarea științifică și rolul ei pentru menținerea păcii și asigurarea dezvoltării societății, o zi în care televiziunile și ziarele să uite de alegeri, conflicte, certuri politice, șocuri sociale, pentru a acorda spațiu realizărilor omenirii în domeniile științei, mai exact, eforturilor ei în rezolvarea problemelor, inclusiv, a celor pomenite mai sus, era mai mult decât necesară. Este o ocazie pentru oamenii de știință de a face un bilanț al realizărilor și de a le expune în fața comunității academice și nu numai. Este un prilej pentru autorități de a le arăta acestora aprecierea de care se bucură. În statele civilizate, în preajma acestei zile, curg doldora felicitările și mențiunile, diplomele și premiile. Guvernele statelor își onorează în felul acesta valorile, se arată a fi  mândre că au institute, laboratoare și oameni de știință care dau prestigiul comunității și statului. Știința, pentru cine înțelege, e un lux și un indicator al bunăstării și durabilității. Atitudinea autorităților față de acest domeniu de activitate este un semn al viitorului statului. Și la noi, în ultimii ani, de Ziua științei s-au desfășurat festivități și s-au împărțit distincții. Important este ca focurile de artificii ale sărbătorii, metaforic vorbind, să nu camufleze o situație derizorie.

Așa cum am perceput eu personal lucrurile, odată cu academicianul Valeriu Canțer a plecat o epocă. Nimic nu a mai fost la fel după acest trist eveniment. Mai ales că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat cu Academia de Științe a Moldovei. Nici odată după ședințele pe care le organizam la Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare în legătură cu acordarea diplomelor, atestatelor și premiilor pentru tezele de doctorat de excelență nu am mai asistat la vreo adunare la fel de serioasă, cu o atmosferă cu adevărat adecvată semnificațiilor pe care le presupunea. Președintele își deschidea toate festivitățile cu un discurs lung și bine documentat despre descoperirile științifice comise în lume, personalitățile remarcabile și problemele discutate la nivel internațional. Ceea ce mă impresiona plăcut era că dânsul nu viza doar domeniul în care se pricepea cel mai bine, cel al fizicii, ci se arăta competent și în alte domenii exacte și chiar umaniste. Îmi amintesc că odată, de ziua lui M. Eminescu, a ținut să vorbească îndelung despre valorile lui poetice. În viziunea mea, așa trebuie să arate un academician și un conducător al unei comunități academice. Convingerile mele nu s-au modificat în timp. De aici mi se trag toate deziluzionările de după. Sunt încă în așteptarea unor veritabili academicieni și profesori care să își onoreze obligațiile de a fi modele pentru cercetătorii mai tineri, iar comportamentul lor să aibă toți indicatorii de seriozitate în atitudinea față de știință în folosul societății.

– Cum credeți, care e situația cercetării după implementarea ultimelor reforme în știință și educație? Dvs. comunicați cu lumea, știți cum stau lucrurile din interior.

Nu sunt adepta pronosticurilor apocaliptice, dar cred (mă limitez tot la cunoștințele mele) că nu ne putem deloc lăuda cu vreo situație cât de cât plauzibilă a cercetării. Nu știu ce au urmărit guvernanții prin reformele pe care au insistat să le ducă până în pânzele albe, poate că lor, de acolo, din susul ministerelor, li se arată o dinamică bună. Eu văd doar oameni speriați și nesiguri pentru viitorul lor în știință, comunități științifice învălmășite de situația de a se ocupa cu proiecte, rapoarte etc. Și mai văd oameni care sunt preocupați de a se da cât mai bine pe lângă șefii instituțiilor lor, ca să fie luați în proiecte. Mai văd și multă impostură, inși ademeniți de posibilitatea de a primi un salariu mimând cercetarea. Meritocrația trebuie să stea în capul mesei unei societăți care se vrea deținătoare de valori științifice. Altfel nu se poate!

– Cu toate problemele existente, anul 2019 a fost pentru dvs. unul rodnic. Ați editat o carte, consacrată scriitorului disident basarabean Paul Goma, pe care l-ați vizitat la Paris, ați fondat o nouă revistă științifică Dialogica, ați publicat și alte lucrări științifice. Necesitățile intelectuale ale dvs., ca om de știință și cultură, sunt satisfăcute?

– Ceea ce ați binevoit a scoate în evidență constituie rezultatele muncii anilor precedenți. M-am simțit foarte onorată, dar și împovărată de răspundere, atunci când Editura „Știința” mi-a încredințat volumul Paul Goma din colecția „Personalități notorii”, căruia i-am dat titlul expresiv Cuvântul basarabeanului răzvrătit. În felul acesta am găsit de cuviință să exprim concis marca scriitorului Paul Goma, esența replicii sale, ca personalitate concretă, având un loc unic în istorie, în dialogul existenţial şi literar. Răzvrătirea trebuie înțeleasă în sens estetic, ca simbol, ca expresie a puterii și demnității celui slab și umilit împotriva răului atotputernic. Cartea cuprinde exegezele cele mai importante pe marginea tuturor genurilor de scriitură frecventate de Paul Goma.

La momentul apariției unei cărți, lumea mea este deja ocupată de alte dorințe, visuri, aspirații. Sunt de fapt o „nemulțumită” incurabilă, mereu cred că cel mai bun articol, că cea mai bună carte de critică și istorie literară sau de teoria literaturii abia urmează, că într-o zi o să public o așa lucrare pe care o vor citi cât mai mulți. Îmi dau seama că unele articole sunt destinate unui grup mic de specialiști, foarte mic la noi în republică, ceva mai mare în spațiul limbii române.

Referitor la proiectul revistei Dialogica este gândit anume în ideea de a extinde auditoriul pentru cercetătorii noștri, în special, a celor din domeniul umanistic și arte. Pe de o parte, revista este o platformă de întâlnire a disciplinelor umaniste, un prilej pentru noi, specialiștii în filologie, istorie, artă, biblioteconomie, sociologie, politologie etc. de a ne citi reciproc. Pe de altă parte, faptul situării revistei în mai multe baze de date internaționale facilitează promovarea rezultatelor noastre la nivel mondial. Nu întâmplător, insistăm să includem în revistă articole redactate în limbile de circulație. Un alt element pe care ne-am propus să nu-l neglijăm este auditoriul de intelectuali de diferită formație și tinerii care frecventează biblioteca. În acest sens, politica redacțională pledează pentru materiale scrise în limbaj accesibil unui auditoriu mai larg, preocupate de atractivitate sporită de calitatea și utilitatea informațiilor.

– Fără inspirație, sprijin și încrederea colegilor omul nu poate crea. Cu cine actualmente sunteți în echipă?

– Alături de mine sunt acei care, ca și mine, nu s-au conformat tendințelor de uniformizare, nu au acceptat condiția de inși gregari, docili și incolori, pe placul impostorilor de tot felul. Prefer să creez alături de acei frumoși și nebuni outsideri care, în pofida descurajărilor, continuă să-și ducă spre împlinire visurile. Nimic nu mi-ar fi reușit fără ei, cum nu mi-ar fi ieșit fără sprijinul colegilor de la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, doctori Mariana Harjevschi și Lidia Kulikovski, criticul literar Maria Pilchin, scriitorul și traducătorul Ivan Pilchin, precum și fără susținerea unor savanți și personalități de la Academia de Științe a Moldovei ca dr. hab. Liliana Condraticova, doctorii Natalia Procop și Ludmila Șimanschi, doctorii habilitați Mariana Șlapac, Elena Ungureanu, Victor Moraru, Aurelian Dănilă ș.a. Mă tem să omit pe cineva, așa că mă voi limita la a le exprima tuturor celor care mă sprijină în proiectele mele științifice gratitudinea și bucuria faptului existenței lor în viața mea.

–  Din răspunsul Dvs. se desprind nume de cunoscute doamne din sfera de cercetare. Să înțeleg că statistica gender evidențiază și în prezent numărul impunător de femei din știința și cultura republicii noastre.

– Așa este. Îmi permit să apelez la câteva date statistice din raportul de activitate pe anul 2018 al Agenției Naționale de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare. Bunăoară, în anul trecut au fost acordate 31 titluri de doctor habilitat și confirmate 213 titluri de doctor în științe, conferite de către Consiliile științifice specializate de susținere publică a tezelor. Analiza titlurilor științifice confirmă tendința de feminizare a cercetării științifice din R. Moldova: doar 37% din titlurile de doctor în științe în 2018 au fost acordate bărbaților. Printre doctorii habilitați, care au obținut titlul în anul de referință, raportul este mai echilibrat, dar și aici numărul femeilor a depășit numărul bărbaților, ultimii constituind circa 45%. În ansamblu, în cercetare-dezvoltare au activat în anul trecut circa 4450 de salariați, inclusiv femei 50,8 %.

De ce credeți că s-a creat o astfel de situație de gen? Din câte cunosc, s-au majorat salariile în domeniu.

Eu chiar nu văd o problemă în faptul că femeile depășesc bărbații, nu doar cantitativ, în cercetarea de la noi. Altceva este că acest proces a fost cauzat de subfinanțarea cronică a științei. E adevărat, salariile s-au mai mărit, însă incertitudinea cauzată de concursul proiectelor la fiecare patru ani și neglijarea meritelor celor care fac cercetare autentică nu încurajează bărbații, cărora le revine încă sarcina de asigurare financiară a familiilor, să opteze pentru această profesie. Știința rămâne să mizeze în continuare doar pe cei care nu își imaginează viața altfel.

– Ne aflăm în preajma Zilei Internaționale a Ştiinţei pentru Pace şi Dezvoltare. Ce le-ați spune cercetătorilor noștri?

– Le doresc tuturor cercetătorilor sănătate și reforme inteligente care să le creeze toate condițiile și argumentele de a rămâne acasă. Și, desigur, optimism, inspirație, recunoaștere pe măsura talentului și eforturilor.

– Stimată dnă Aliona Grati, vă urez noi împliniri și vă mulțumesc mult pentru acest interviu!

                                                          

Interlocutor Tatiana ROTARU

 

Publicat în hebdomadarul „Literatura și Arta” la 7 noiembrie 2019, p. 7.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *